Proconsul din Grecia

Bună să vă fie inima, dragilor!

Astăzi biserica de rit bizantin și latin celebrează trecerea la cele veșnice a Sfântului Dumitru Izvorâtorul de mir.

Sfântul Dumitru a fost un martir creștin, sfânt militar din veacul al treilea, care a trăit în vremea împăraților Maximilian și Dioclețian în cetatea Tesalonic. El era fiul voievodului cetății Tesalonic, botezat în taină de părinții săi de frica cruntelor progoane împotriva creștinilor.

După moartea părinților, Dumitru devine voievod în locul tatălui său. Fiind primit cu mare bucurie de oamenii cetății și cârmuind cu vrednicie poporul, el devine un al doilea apostol Pavel pentru tesaloniceni, împărtășindu-le dragostea ce o purta în inimă pentru Hristos și aducându-i pe mulți la credința creștină.

Cunoscut ca fiind un bărbat renumit prin cultura, înțelepciune și viața lui demnă, împăratul Maximilian l-a numit proconsul în Grecia, dar aflând că este creștin l-a supus unor chinuri îngrozitoare și nereușind să-l abată de la credința sa , l-a străpuns el însuși cu lancea.

Ulterior, pe mormântul sfântului Dumitru s-a intenționat ridicarea unei biserici, descoperindu-se astfel moaștele sale care izvorau mir, mireasma acestuia răsfirându-se în tot orașul.

Biserica ridicată pe mormantul său este unul din monumentele importante paleocreștine din Grecia, în lăcașul de cult fiind păstrate și astăzi moaștele sfântului Dumitru, prin venerarea cărora Dumnezeu a facut nenumărate minuni și vindecari de-a lungul timpurilor.

Sfântul Dumitru este un alt erou al credinței a cărei viață merită să o cercetăm și să ne-o însușim în măsura în care o putem adapta cotidianului nostru. Exemplul acestor martiri ai idealurilor mărețe este un omagiu adus veacurilor și lui Dumnezeu și un imbold de a tânji înspre omul model, omul originar.

Dragilor, să lăsăm datinile și superstițiile când vine vorba de sărbătorirea sfinților și să ne concentrăm pe ceea ce este cu adevărat important…să ne concentrăm pe esență, pe grație, pe noblețea însușirilor, pe măreția minunii. Filozoful L. Feuerbach spunea că ”timpul nostru iubește mai mult imaginea decât lucrul în sine, copia mai mult decât originalul, reprezentarea mai mult decât realitatea, aparența mai mult decât esența.” Să adoram Sursa, să veneram instrumentele, mijloacele…să cercetam fundamentalul și să nu ne lăsăm distrași de obiceiuri lipsite de conținut, ”atârnate” în case pentru a ne fi cu noroc.

Așa să ne ajute bunul Dumnezeu! Credință și sănătate!