După ce tehnicianul unei echipe a televiziunii naţionale, Adrian Sobaru, s-a aruncat inainte de Crăciun de la balconul Parlamentului, s-au găsit voci (de unde altundeva decat de la putere) să spună că, prin gestul său, Sobaru a indrăznit să spargă liniştea sărbătorilor, că acel gest nu-i unul politic, că a avut probleme personale, că nu stă bine cu psihicul, că e un caz singular. Le spun acelor fiinţe bipede cu cravată, că sunt mii de cazuri, zi de zi mai multe, numai că se sinucid in liniştea casei lor, la serviciu, sau unde le vine, fără să fie presa de faţă şi atunci sunt fără răsunet. Dar cauza este aceeaşi: romanii au ajuns la limita suportabilităţii. O spun notiţele lăsate in urma lor. Mor oamenii că nu mai au cu ce trăi, nu-şi mai pot hrăni copiii, nu mai au bani de taxe şi impozite, sunt daţi afară din case că nu-şi mai pot plăti taxe şi utilităţi. E greu pentru nişte ipochimeni imbui-baţi să priceapă asta. Ei sunt deranjaţi că Sobaru le-a tulburat liniştea Crăciunului lor, vesel şi imbelşugat. V-aţi gandit vreodată domnilor poli-ticieni de la putere cum arată Crăciunul unor oameni care nu mai au ce pune pe masă şi nici brad şi cadouri pentru copiii lor n-au. Nu, nu v-aţi gandit. Asta ar insemna să aveţi substanţă cenuşie şi inimă. Ori tocmai astea vă lipsesc. Aţi impărţit lumea in voi şi ceilalţi, iar acum impărţiţi şi sărbătorile in sărbă- torile voastre şi ale celorlalţi. Şi vă indignaţi că un semen de-al vostru ajuns la dispe-rare v-a spart liniştea Crăciunului cu o „problemă personală” Atat de personală incat se potriveşte ca o mănuşă pentru incă cel puţin vreo cincisprezece milioane de romani.