Ziua bună, dragi cititori!

Astăzi biserica de rit bizantin și latin îl amintește în calendare pe Sfântul Longin (sau Longhin), soldatul roman care l-a strapuns în partea dreaptă a corpului cu o lance pe Iisus, în timp ce se afla pe cruce.

Numele soldatului roman era necunoscut, dar în perioada medievală i s-a spus Longinus ( latinizat din grecescul lonche), ce înseamnă lance.

Sfânta Evanghelie notează că îndată după străpungerea cu sulița, din coasta lui Iisus a țâșnit sânge și apă. Tradiția adaugă că unele picături au cazut pe ochiul bolnav al sutașului și îndată el s-a simțit vindecat. În acel moment, în inima lui Longin s-a produs o convertire profundă, el înțelegând că răstignitul din fața lui nu era altul decât Fiul lui Dumnezeu. Ulterior, Longin cere să fie numărat printre ucenicii lui Iisus și răspândește cu mult zel Evanghelia, mai cu seamă în zona Cappadociei, unde primește cu bucurie moartea de martir, în urma unelitirilor dintre împărații Pilat și Cezar care îl urau pentru credința de netăgăduit în Hristos.

În prezent, Longin este venerat ca sfânt și martir atât în Biserica Ortodoxă cât și în cea Catolică și Armeană. Reprezentarea cea mai cunoscută a sfântului se află în Bazilica Sfântul Petru din Roma, fiind o statuie maiestuoasă realizată de sculptorul Bernini.

Istoria străveche a lui Longin rămâne o ilustrare emoționantă a momentului Patimilor lui Hristos, convertirea lui Longin devenind o chemare către ieșirea la lumină, un imbold către îndrăzneala de a ”străpunge” și noi, la rândul nostru, sfintele răni, sfintele jertfe ale dragostei supreme. În fața ochilor firii ni se așterne parcă simțitor clipa durerii, clipa mântuirii, dăruirea făra margini a Dumnezeului nostru…atât de vrednic de iubire și atât de puțin iubit…atât de pus la îndoială de neputința omenitatii noastre…atât de lipsit din trăirile noastre și totuși atât de prezent..

Între întuneric și lumina, între ura și iubire, între adevăr și minciună este o distanță incomensurabilă…dar profunda convertire a lui Longin ne arată că Iisus poate să anuleze într-o clipită orice depărtare, orice înstrăinare, orice rătăcire.

Cu inima sinceră și binevoitoare să îndrăznim și noi, împreună cu Longin, să cercetăm și să ne lăsăm pătrunși de aceste răni sfinte, îngăduindu-le mai apoi să ne preschimbe și nouă viața din întuneric în adevărată lumină.

Toate cele bune!