După cuvintele Sfintelor Scripturi, Mesia cel vestit de prooroci şi aşteptat de omenire a sosit la „plinirea vremii”. Şi tot după profeţii, s-a născut in Betleemul Iudeii (Miheea 5,1), căci pentru El nu s-a găsit loc in casele din Betleem(Luca 2,7). In partea locului erau păstori care străjuiau turmele lor in acea noapte sfantă, cand s-a născut „Cel ce va mantui poporul său de păcate”(Matei 1,21). şi iată că ingerul Domnului, ii invăluie cu o copleşitoare lumină, ii străbate cu această vie şi binefăcatoare lumină, pană-n adancul fiinţei lor, iar ei se infricoşează şi cad la pămant, ca-n faţa unei arătări dumnezeieşti: „S-au infricoşat cu frică mare”, zice evanghelistul. Dar ingerul se grăbeşte să-i liniştească: „Nu vă temeţi, Căci iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul; Că vi s-a născut azi Mantuitor, care este Hristos Domnul, in cetatea lui David”(Luca 2,10-11). Cu adevărat nu poate să fie o bucurie mai mare pe acest pămant, decat aceea că insuşi Fiul lui Dumnezeu s-a coborat intre noi, a luat trup omenesc, s-a făcut asemenea nouă intru toate, afară de păcat, pentru a lua asupra Sa păcatele noastre şi a ne impăca cu Dumnezeu. Poate că aceşti păstori simpli şi săraci s-ar fi aşteptat ca Pruncul minunat să se nască in cine ştie ce palat, intre blănuri şi covoare scumpe, dintr-o mamă inconjurată de toate bogăţiile, dar, ingerul ii previne „Iată semnul: veţi găsi un prunc infăşat, culcat in iesle”. Aşadar, Mesia este un prunc abia născut, infăşat in scutece, un prunc născut ca şi ei, in cea mai umilă sărăcie şi simplitate. Un Prunc pentru care totuşi un inger coboară din cer! Dar ce zicem noi, un inger? A fost un inger, dar acestuia i se alătură mulţime de oaste cerească, intonand cel mai măreţ şi mai dulce imn de pace şi iubire: „Slavă intru cei de sus lui Dumnezeu şi pe Pămant pace, intre oameni bunăvoire! Ingerii au dispărut apoi in ceruri, de unde veniseră, iar păstorii au rămas in acelaşi cadru de noapte, in camp langă oile lor, dar inimile lor erau pline şi pătrunse de cele ce s-au invrednicit să vadă şi să audă. Ei işi impărtăşesc datoria pe care o simţeau de a merge la Betleem, spre a se convinge de spusele ingerului. Alergară cu mare nerăbdare la peşteră, intrară in ea cu o sfantă infiorare, văd pe Sfanta Fecioară, pe Iosif şi Pruncul culcat in iesle, şi plini de cucernicie ingenunchează şi-şi pleacă frunţile la pămant. Abia după aceasta, istorisesc Sfintei Fecioare şi Dreptului Iosif cuvintele grăite de inger despre acest copil, apoi se intorc la turmele lor, lăudand şi slăvind pe Dumnezeu. Nu pot să ţină ascunse in inimile lor lucrurile ce s-au petrecut şi „bucuria care nu era numai pentru ei, ci şi pentru tot poporul”. De la păstorii aceştia şi pană azi, creştinii intampină şi apoi vestesc şi preamăresc Naşterea Domnului, prin graiul minunatelor şi fermecătoarelor colinde.
Dorim tuturor cititorilor, şi nu numai, să petreacă cu pace, cu bucurie, cu depline mulţumiri trupeşti şi sufleteşti, sfintele sărbători şi un An Nou Fericit!

Post Views: 69