A mai trecut un 21 decembrie. La 21 de ani de la Revoluţie, comemorarea celor care şi-au jertfit viaţa pentru libertatea romanilor, a fost amanată cu o zi de autorităţi, iar apoi au fost amintiţi in grabă. Mai importantă a fost „trezirea” romanilor. Percepţia romanilor despre libertatea mult ravnită nu mai coincide cu cea de acum două decenii. Romanii au devenit nostalgici. Sunt pierduţi printre amintirile Epocii de Aur. Este părerea celor care ne conduc. Concluzia se pare ca fost trasă după ce ultimele sondaje arată că majoritatea romanilor regretă comunismul. Aşa că, după 21 de ani de libertate, romanii au fost indemnaţi să lase nostalgiile deo-parte şi să-şi amintească că mai trebuie să şi muncească. Căci libertatea inseamnă să oferi şi tu ceva in schimb, dacă vrei să primeşti. Insă nostalgicii sunt de altă părere. Şi-au pierdut ceva esenţial in aceşti ultimi ani de criză:speranţa şi predictibilitatea propriei vieţi. Legile sunt schimbate de la o zi la alta, politica este una contradictorie şi incoerentă.Tot ceea ce astăzi este sigur, maine ar putea deveni istorie pentru fi inlocuit cu ceva total opus. Şi atunci e firesc ca oamenii să se raporteze la o perioadă in care totul era previzibil şi predictibil, chiar in rău. Copleşiţi de toate acestea, romanii au ajuns să desconsidere un lucru pe care in mod cert l-au caştigat, libertatea de toate felurile. Libertatea de exprimare, de mişcare, de decizie, libertatea de a pleca sau de a rămane. Nici comemorare celor care au murit pentru această libertate nu pare să-i mişte prea mult. Este executată parcă mecanic. Depun coroanele de flori, spun cateva cuvinte. Iar apoi se indepărtează inganduraţi. Oare ce fel de libertate au caştigat? Cea de a putea muri de foame?

Post Views: 64