Uitări vinovate

In preajma marilor prazinice şi nu numai, indemnul creştinesc este să ierţi şi să uiţi.. Numai că istoria ne-a demonstrat cu puterea realităţilor că există şi „uitări vinovate”, de care nu ne putem scuza la o adică. Aşa se intamplă de la un timp cu aleşii noştri. Trăiesc cum s-ar zice in lumi paralele cu viaţa de fiecare zi a romanilor. Adică cei cărora le-am dat votul suferă de amnezie, de uitare politică, ori, iarăşi verificat , somnul raţiunii naşte monştri. Aşadar fără să aibă habar de poveţele istoriei, grija de căpătai a mai marilor vremii e să menţină corabia politică in stare de plutire, chit că ea este de mult timp in derivă.. Prima şi cea mai eficientă măsură: birul, impozitul pe viaţă. Peste 150 de poveri apasă de nesuportat umerii fiecărui roman, şi asta intr-un moment in care, nevolnicii de noi, credeam că am apucat pe Sfantul de sutană indemnand pe cărările Uniunii Europene. Or, se ştie, de unde nu pui, de acolo nici nu poţi lua. Ca să culegi trebuie să sameni mai intai. Mai marii noştri insă nu au cultura muncii, a lucrului temeinic şi bine făcut. Intre uneltele muncii de zi cu zi ei nu cunosc decat foarfeca. Biruri aşadar, şomaj, ciuntiri de salarii şi mai nou, un virulent atac la adresa mamelor. In 2011 ne vom imprumuta şi mai abitir fiindcă a venit, cum era de aşteptat vremea scadenţei. Trebuie să intoarcem banii zbură-tăciţi, pe unde şi pe ce nimeni nu ştie. Rambursarea imprumuturilor se va răsfrange şi asupra urmaşilor noştri. Şi ei ne vor trage la răspundere dacă vom da uitării nemerniciile decidenţilor din vremea de azi. Şi mai ales dacă le vom ierta.