Era candva un şef de stat care punea poporul să muncească in uzine şi agricultură şi să contribuie la „bunăstarea” patriei. Eram cam nemancaţi. Şi era frig. Ţara asta frumoasă şi cuminte dădea de mancare altor popoare mai mari şi mai… demo-crate. Eram nemulţumiţi că primeam hrană cu porţia şi că nu aveam rafturi pline. Că nu aveam suficient combustibil in rezervor pentru a putea merge in concedii. Nici nu puteam visa la traiul de peste graniţă. Zice o vorbă inţeleaptă „Ai grijă ce-ţi doreşti că s-ar putea să ţi se implinească!”. După 21 de ani, aceeaşi ţară, cu alt şef de stat, a ajuns să aibă tot ce şi-a dorit, mai puţin ce avea inainte. Şi grijile s-au schimbat. Dacă atunci oamenii se fereau să vorbească de ce-i ne-mulţumeşte, acum işi pot striga nemulţumirea in stradă că nimeni nu-i aude. Spre deosebire de cel din vremurile apuse, conducătorul de acum a amanetat ţara pe jumătate la FMI şi ceartă poporul pentru că se impotriveşte in a se subjuga măsurilor de insărăcire impuse de străini. In rest, suntem tot nemancaţi şi tot ne este frig. Şi tot nu avem suficient combustibil şi nu putem merge in concediu. Nici nu putem visa la traiul de peste graniţă. Nici cum nu-i bine pană nu găsim lideri capabili.

Post Views: 69