Redacția
Ceea ce la 1600, prin fapta Viteazului, fusese doar o clipă de vis, la 1 Decembrie 1918 devenea cea mai miraculoasă realizare a acestui popor- Statul Naţional Unitar. De veacuri şi veacuri cei de dincolo şi de dincoace de Carpaţi au ravnit să aibă o patrie a lor, unitară şi de nedezduncinat. Rauri de sange s-au vărsat pentru ca acest ideal să prindă contur in sufletul fiecărui trăitor de pe plaiul mioritic. Şi iată că nu s-a implinit nici măcar un secol de la miraculoasa realizare, şi vrăşmaşi de moarte tanjesc la unitatea acestui neam. Vin minţi infierbantate să ne spună că Romania nu-i un stat Naţional Unitar, că Tratatul de la Trianon e o nelegiuire, că acest popor nici n-ar fi fost cand alte naţii hăituite de propria neputinţă s-au aciuat pe la poalele Carpaţilor. Şi am fost blanzi cu ele şi le-am lăsat să trăiască in ograda noastră, să-şi potolească setea din fantanile noastre, să arunce bobul de grau in ţarina noastră. Drept mulţumire, ni se cere acum să renunţăm la propria noastră identitate, să mutilăm articolul 1 din Constituţie, articol care fără nici o tăgadă legitimează existenţa acestui neam: „Romania este un Stat Naţional Unitar”. Şi ce să scriem in loc?! Am denatura istoria, cum incearcă alţii să o facă acum. Noi avem Posada şi Rovinele şi Călugărenii şi Mărăşeştii. Şi mai cu seamă, noi avem un loc de inchinare care se numeşte Iulia cea Dalbă. Vorba regretatului Păunescu: „Flamura roş’, galbenă, albastră/ Ne este zbor, credinţă, ideal/ Veniţi cu toţi, veniţi la Meca noastă/ Veniţi la Alba Iulia-n Ardeal!”
Andreea Mureșan
