Punctul culminant al poveştii umilitoare de la Zeiskam este tratamentul inuman aplicat muncitorilor de către oamenii de incredere ai neamţului. Sute de sălăjeni au fost trataţi ca animalele pe plantaţiile de ceapă şi ridichi.

Sechestraţi in camp pentru caştigul zbirilor
Gal Balint şi soţia sa Olga, impreună cu Katona Samuel, sunt desemnaţi de către patronul neamţ să supravegheze “bunul” mers al recoltării ridichilor şi cepei de pe plantaţiile din Zeiskam. Diferit de un muncitor simplu, “supraveghetorul” este plătit la oră şi nu in funcţie de cat a muncit in ziua respectivă. Pentru a fi pontaţi cu cat mai mulţi euro pe zi, aceşti zbiri ii ţin pe oameni in camp peste program doar să treacă orele şi ei să primească mai mulţi bani. Tot cu ora sunt plătiţi şi tractoriştii. Prin urmare, aceştia colaborează cu şefii din Lompirt la trasul de timp pe seama pălmaşilor. “Dimineaţa cand plecam din <> către “platz-urile” de ceapă făceam aproximativ 15 minute, in funcţie de distanţă, iar seara la intoarcere tractoriştii ne duceau pe rute ocolitoare sau mergeam prin acelaşi loc de mai multe ori ca să işi facă ei orele”, ne-a explicat Maria un tertip des folosit de către Gal şi Katona.
Chiar dacă erau urcaţi in “cobăr” cu noaptea in cap şi trebuiau să pornească spre ceapa Zeiskamului la ordinul zbirilor sălăjeni, de multe ori muncitorii aveau surpriza că nu puteau să lucreze pentru că ceapa era pur şi simplu ingheţaţă. “Intr-o dimineaţă ne-au dus de la şase şi jumătate la platz, insă nu puteam face nimic pentru că era ingheţată ceapa. I-am rugat pe Olga şi Balint să ne ducă inapoi in campă să nu stăm in frig, dar nu au vrut şi a trebuit să aşteptăm pană s-a dezgheţat ceapa doar ca să aibă ei ore in plus”, a completat Maria.

Discriminările practicate de către Gal şi Katona
Dacă nu eşti maghiar sau prieten cu Balint, Olga sau |omo, viaţa la Zeiskam este un chin. “Vecinii lor din Lompirt sau cei care vorbeau maghiara erau tot timpul favorizaţi de către cei trei supraveghetori. Ungurii primeau “platz-uri” mai bune şi nu se inghesuiau la lăzi dacă lucrau in camp; dar de obicei ii puneau să lucreze in hală, unde deşi lucrezi mai multe ore eşti plătit mai bine şi nu te bate ploaia, vantul, frigul”, ne-a povestit Maria. Dacă soarta a făcut să te naşti roman, trebuie să suporţi un tratament verbal vulgar din partea lui Balint şi |omo. “Din vaci şi proaste nu ne scoteau, indiferent de ce făceam pentru ei eram simple animale care culeg ceapă”, consideră zălăuanca care a indurat timp de două luni de zile batjocurile conjudeţenilor. |i cum totul se reduce la bani, că doar de aia au mers romanii in agricultura Germaniei, dacă nu eşti apropiatul zbirilor vii acasă cu cateva sute de euro, cand alţii fac mii de euro. Cei care au indurat abuzurile celor trei indivizi din Lompirt spun că cine a făcut greşeala să ridice tonul inaintea lui Balint făcea mult mai puţini bani decat alţii.

Ceapa culeasă, strivită cu tractorul
Pentru a-şi umple contul cu mii de euro, zbirii din Lompirt apelau la tot felul de tertipuri. “Dacă vroiau să tragă de timp, fie să işi facă ei norma de ore, fie că nu erau comenzi in ziua respectivă, iţi găseau nod in papură şi iţi răsturnau lăzile cu ceapă sau ridichi”, povesteşte Gabi. Motivul cel mai des intalnit era că ridichile din buchete sunt prea mici şi răsturnau lăzile, punandu-i pe bieţii oameni să le aleagă incă odată, asta in cel mai fericit caz. Dacă nu te aveau la suflet, Balint şi |omo călcau ridichile in picioare, iar ceapa era strivită de roţile tractoarelor. “Vă daţi seama cat ii lua unui incepător să aleagă din nou ridichile şi să mai facă şi ceva bani, cand cei mai experimentaţi abia dacă reuşeau să culeagă 20 de lăzi intr-o zi”, ne-a spus un alt culegător de pe plantaţiile din Zeiskam.

Te trişează cu scanatul
Muncitorul de pe plantaţia de la Zeiskman, practic nu avea identitate. Aşa cum numărul il reprezintă pe puşcăriaş, cartela cu cod de bare era identitatea muncitorului. Numele, banii, numărul lădiţelor culese, toate erau “văzute” prin prisma cartelei. Te duceai cu lădiţa cu ceapă la supraveghetor, ea iţi era scanată şi in funcţie de această operaţiune te alegeai cu… euro. Mai multe femei se plang că nu le erau scanate toate lădiţele şi nici nu li se arăta suma caştigată in acea zi. Ele afirmă că lădiţele lor nescanate erau trecute in contul altor persoane, de regulă prieteni apropiaţi sau rude ale zbirilor.

Misteriosul Dieter
Dintre persoanele care şi-au spus necazurile şi umilinţele la care au fost supuse in lagărul de la Zeikman, nici una nu a putut afirma că l-a văzut in carne şi oase pe Dieter Stuberbort, patronul plantaţiei. Cu toate că avea vila in apropierea fermei, niciodată nu a coborat in mijlocul muncitorilor. Probabil ştia de condiţiile inumane la care erau supuşi şi ii era ruşine să dea ochii cu ei. Adesea, afirmă unii, un jeep negru inconjura lagărul de cateva ori şi prin ferestrele fumurii se putea zări o umbră. Oamenii presupun că era Dieter Stuberbort. Enigmatic acest personaj. La fel de enigmatic precum contractele de muncă, ori sumele de bani cu care sunt plătiţi muncitorii.

DIICOT nu i-a putut aresta in 2006 pe zbiri

Serviciul de Combatere a Criminalităţii Organizate Sălaj i-a cercetat in 2006 pe Gal Balint, Demjen Zsolt şi Katona Samuel, pentru săvarşirea infracţiunilor privind traficul de persoane. In sarcina celor trei s-a reţinut că au racolat un grup de persoane din Sălaj şi l-au transportat cu autocarul unei firme din Zalău in Germania. Acolo oamenii au fost cazaţi in condiţii inumane, hrănindu-se cu alimentele duse din Romania pe toată perioada, nu aveau condiţii decente de igienă persoanală, muncind in condiţii mizere in agricultură. Ulterior, dosarul a fost trimis procurorilor DIICOT spre soluţionare. “In decembrie 2006, Biroul Teritorial DIICOT Sălaj a soluţionat cauza trimisă de către Poliţia Sălaj cu privire la Demjen Zsolt, Gal Balint şi Katona Samuel. Din dosar rezulta faptul că aceştia au transportat in anii 2005 şi 2006 mai mulţi cetăţeni de pe raza comunei Sărmăşag in Germania pentru a lucra in domeniul agriculturii. Ajungand acolo cetăţenii romani au fost nemulţumiţi de condiţiile de muncă şi cazare şi s-au intors in ţară”, a declarat pentru Graiul Sălajului Dan Buduşan, procuror şef DIICOT Sălaj. Faţă de cele trei persoane, DIICOT a dispus in 2006 neinceperea urmăririi penale pentru că s-a considerat că nu sunt intrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, potrivit lui Dan Buduşan. Mai explicit, textul legii incrimina traficul de persoane doar dacă sălăjenii ar fi fost obligaţi sau constranşi să meargă in Germania, insă ei au mers de bună voie la ceapă şi ridichi.
“In situaţia actuală, a persoanelor care au plecat in luna august, cetăţenii se pot adresa organelor de poliţie cu o plangere, solicitand efectuarea de cercetări faţă de Gal Balint, Gal Olga, Demjen Zsolt şi Kotona Samuel pentru săvarşirea infracţiunii de inşelăciune, intrucat din ce au declarat părţile vătămate, acestea au fost inşelate cu contractele pe care le-au incheiat in Germania”, le-a transmis procurorul şef persoanelor care au muncit la Zeiskam. De asemenea, DIICOT le transmite tuturor sălăjenilor să se informeze in momentul in care vor să meargă in străinătate pentru a nu cădea in plasa unor astfel de persoane. Un alt pas legal care pot să-l urmeze cei care se condiseră inşelaţi de intermediarii din Sălaj este sesizarea Ministerului Muncii cu privire la firma DHN Trans. Ministerul poate verifica dacă această firmă are legături cu Stubenbordt şi dacă este avizată să plaseze forţa de muncă in străinătate.

Post Views: 224