Redacția
Agricultura de subzistenţă ori chiar semisubzistenţă este realitatea economică a Romaniei moderne, pe care mai marii zilei o susţin. Producem puţin, de slabă calitate, cu costuri uriaşe. Randamentul agriculturii romaneşti aminteşte de situaţia de la inceputul secolului trecut. Suntem tributari importurilor in defavoarea unei posibile economii agricole prospere. Satul trece incet, dar sigur in amintire. Jumătate din populaţia ţării a fost sortită sărăciei. Sentimentul locurilor părăsite, unde de două decenii nu se intamplă nimic, sau aproape nimic a devenit o fatalitate. Decapitalizarea gospodăriilor ţărăneşti se preface in politică de stat. Programele de guvernare au iz electoral, iar cei cu painea şi cuţitul in mană prefac răul in mai rău. Răsplata nu are in vedere performanţa profesională ci, mai totdeauna, loialitatea politică. Şi peste tot şi peste toate refuzul ştiinţei. Ochelarii de cai blochează ochii şi deci şi mintea decidenţilor. Ce va urma? Simptomele febrile ale apropiatei şi iminentei crize alimentare. Se inţelege de la sine că suferinţele impun tratamente, nu o dată dureroase. Bisturiul este in mana noastră. Important e să-l folosim. Acum. Pană nu vom păţi ca in zicala cu „operaţia reuşită, pacientul mort”.
