După Revoluţie se purta sloganul „Nu ne vindem ţara”. Şi aşa a fost. Nici unul dintre guvernele post-decembriste nu a vandut-o intreagă pană acum. Au făcut-o bucăţi şi au vandut-o la dezmembrări. Au dat pe şest cam tot ce am avut. Romania nu mai are ce vinde acum in afară de puţinii bani pe care-i produce şi eventual modul de guvernare. Băsescu, despre care se spune că a vandut pe vremuri flota, face acum ultimul bussines posibil. Dă FMI-ului viitorul ţării pe bani de salarii şi pensii. Practic, Romania este făcută cadou unei instituţii financiare. Iar Franks il ia cu amandouă mainile şi dă conducerii statului indicaţii despre ce să facă şi ce să nu facă. Analiştii economici au atras atenţia că un imprumut de la FMI nu va relansa economia ţării, nu vom ieşi din impas. Este cunoscut faptul că acolo unde a intrat FMI ţara a avut mai mult de suferit de pe urma imprumuturilor decat de caştigat. De ce nu s-a imprumutat Ungaria sau Bulgaria? Cel puţin vecinii de la sud de Dunăre erau consideraţi inferiori nouă, cu o economie sub cea a Romaniei, insă ne-au dat peste nas şi se pare că incep să iasă din recesiune, pe cand noi suntem programaţi abia in 2013 să fim pe plus economic. Deunăzi, Franks a stat la masă cu preşedintele Romaniei pe post de băiat ascultător, care chiar s-a arătat intrigat că pe ziarişti ii interesează discuţia, ca şi cum publicul larg nu ar trebui să fie interesat de afacerea patronului. Poate că romanii nu trebuie să afle că Franks i-a transmis lui Băsescu că poporul trebuie să mănance de acum salam cu soia ca să-şi poată plăti ratele la FMI.