Măsuri diabolice impotriva ţăranului roman.
Dacă nu-şi lucrează un an terenul, va fi suprataxat. Dacă nu-l lucrează doi ani la rand, i se ia pămantul.
Soluţiile Guvernului Boc le concurează cu succes pe cele ale comuniştilor.
Ministrul Agriculturii, Valeriu Tabără, a declarat joi la Sibiu că in minister se lucrează la elaborarea unui act normativ care va fi discutat in următoarele două şedinţe de Guvern, conform căruia romanii care nu işi lucrează terenurile agricole vor plăti o taxă asemă-nătoare cu subvenţia pe care o plăteşte ministerul la hectar. In Romania ar trebui să existe 2,8 milioane de hectare de teren agricol nelucrat, aşa cum a impus Uniunea Europeană la negocierile de aderare. In realitate, avem in jur de patru milioane de terenuri parloagă. Aşadar, mai bine de o jumătate de milion de romani ar trebui să plă-tească această taxă. Foştii miniştri, Mihail Dumitru şi Sebastian Vlădescu, erau şi ei partizani ai impozitării la sange a terenurile agricole nelucrate. Ba chiar a fost propus următorul mod de lucru: dacă un teren este nelucrat anul acesta se percepe o suprataxă. Dacă şi la anul il lasă nelucrat, atunci primăria de care aparţine terenul să poată folosi acest teren, adică să il dea cuiva in arendă (cui???), care să-l lucreze fără acordul proprietarului. Rămane proprietar, dar nu mai are drept de folosinţă dacă nu-l lucrează. Această propunere a Comitetului Director al Ligii Producătorilor Agricoli din Romania a fost acceptată tacit de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Mai absurdă soluţie nici că se poate.
Pe marginea stupidelor idei antemenţinonate, am incercat să aflu părerea catorva truditori ai gliei din Sălaj, care intr-un fel sau altul au ajuns la concluzia că fără sprijin de la stat, precum in alte ţări europene, agricultura Romaniei ajunge la capătul drumului ce duce la pierzanie.
Oameni fără cap, cu idei diabolice
Fabian Pop, inginer agronom, fermier: „Trebuie găsite soluţii şi ajutaţi oamenii să lucreze pămantul, nu să ii pedepsim pentru că nu au cu ce il lucra. Ideea ca primăria să ia pămantul celor care nu il lucrează este mai rea decat in comunism şi nu este constituţională, fiind un atentat la dreptul de proprietate. Cum adică rămai proprietar, dar ţi-l ia primăria? Numai nişte oameni fără cap pot avea idei aşa de diabolice.. Nici arenda nu este o soluţie cinstită. Este o batjocură. Arendaşul ia peste o sută de euro sub-venţie pe hectar şi proprietarul primeşte mai puţin de jumătate din subvenţie, ca şi cand terenul nu ar produce nimic. Aşa era inaintea de intrarea in UE, cand nu existau subvenţii, dar acum ar trebui să se dea dublu. Arendaşii işi iau jeepuri şi işi fac case ca-n basme, iar proprietarii sunt umiliţi cu un sac de cereale de 50 de euro”.
Lucratul terenului are multe feţe
Ştefan Chiş, fermier – Someş Odorhei: „Lucratul sau nelucratul terenului are mai multe feţe. Se prea poate să fie o afacere şi asta, dar luand in considerare starea precară a ţăranului hai să ne intrebăm cu ce-l poate lucra. Să zicem că primesc o moştenire cinci hectare şi nu există nici o societate agricolă să-l dau in arendă, iar eu moşte-nitorul muncesc pe un salariu de 1.000 de lei. Subvenţia de la UE de 130 de euro pentru ce imi ajunge? Nici măcar pentru pregătit terenul. Mai departe, ingră-şăminte, seminţe, pesticide, recoltat şi transportat, de unde? Pentru un hectar cheltuielile nu sunt mai mici de 450 de euro. De unde restul de bani? Din bancă? Dar dacă producţia rezultată este mică din varii motive, iar preţul de achiziţii la fel, ce faci? Există varianta vanzării, dacă are cine să-l cumpere. Poate il cumpără un investitor, care ulterior tot nu mai are bani să-l lucreze. Dar dacă il ia primăria şi nimeni nu vrea să-l lucreze pentru că nu este rentabil şi există atata teren pustiu, ce se intamplă? Nu tot pustiu rămane?”
Sfanta proprietate nu este un moft
Petru Duruş, agricultor – Ileanda „Să se introducă o taxă şi pe maşinile care nu circulă! Păi, bine, nesimţiţilor v-aţi luat maşină şi nu circulaţi cu ea? Sau o taxă pe puştile celor care nu vanează! Şi care au puşti doar să le asorteze la cureaua lată! Şi să se introducă o taxă şi pe forţa de muncă nefolosită! Aşa cum este subvenţia in agricultură este şi ajutorul de şomaj pentru piaţa forţei de muncă. Dom’le, oamenii aceştia, din capul agriculturii romaneşti, chiar nu ştiu că avem o economie de piaţă? Şi că sfanta proprietate nu este un moft? Este o realitate!”
Aceeaşi deposedare, alte metode
In urmă cu o jumătate de secol, pe spinarea ţăranului au apăsat cotele (la fel ca birurile de azi), un fel de preludiu la colectivizare. Apoi ţăranul a fost obligat prin metode adesea inumane să semneze o cerere in care se stipula „nu sunt apt să-mi lucrez terenul şi vă rog să mă inscrieţi in gospodăria colectivă”. Aşa a fost deposedat de pămant, de cai, de boi, de atelaje. După 50 de ani se incearcă aceeaşi deposedare, dar prin alte metode. Pană nu vor dispărea ultimele fosile comuniste, cu ideile lor cu tot, nici ţăranul, nici ţara asta nu-şi vor găsi calea spre ceea ce, chiar cu limbă de lemn, numim progres şi bunăstare. Nu in zadar Moise după ce i-a scos pe evrei din Egipt i-a purtat prin pustiu 40 de ani. Ştia el ce ştia.