De douzeci de ani o permanentă galceavă a celor din fruntea ţării ne arată că nicăieri in lume marşăvia nu ajunge in sfere atat de inalte, ca in spaţiul carpato-danubiano-pontic. Furturi de voturi in văzul lumii, serbede moţiuni de cenzură, inălţarea corupţiei la rang de cinste, demiterea guvernului, a pre-şedintelui mă duce cu gandul la viclenirea şi hainirea acestui popor de-a lungul istoriei. Nu-mi face plăcere dar trebuie să prezentăm cateva episoade derulate de vreo două mii de ani incoace, pentru a ne da seama că nesfarşitele certuri din „capul” ţării nu duc la nimic bun. Nicăieri in lume, in afară de Asia poate, popoarele nu şi-au ucis sau alungat cu mai multă poftă conducătorii de la Burebista pană la Ceauşescu; surori şi fraţi care se omoară pentru tron, moştenire, avere, sau işi trimit co-piii cu bună ştiinţă la moarte, şi nu e vorba de Brancoveanu aici; uri-aşe sume de bani pub-lici dosite şi rămase in buzunare proprii. In lipsa curajului, paraciuni la toate „porţile”, fel de fel de „făcături” pe care istoria nu le mai poate descalci in vecii vecilor. Asasinarea lui Mihai şi Tudor , cu acordul generalilior proprii pare caz unic. Dar parcă nimic nu doare mai mult decat trădarea lui Decebal de către apropiaţi, războirea lui Ştefan cu Ţepeş şi cu Iancu de Hunedoara, binefăcătorii lui, atacarea lui Matei Basa-rab de către Vasile Lupu, sau ruşinarea Doamnei Movilă de către turci fără ca măcar un paloş moldovean să iasă din teacă. Ori permanenta galceavă a celor din fruntea ţării, ura dintre partide, duşmănia dintre liderii lor, foamea de bani şi averi a aleşilor noştri, ne arată incă o dată, dacă mai este nevoie, cat de viclenă şi de haină ne-a fost şi ne este istoria.

Post Views: 74