Nu trebuie să fii expert, nici să ai acces la statistici, la analize ştiinţifico-fantastice, micro sau macro, adesea umflate, ca să vezi ce se intamplă in jur. Nu trebuie să fii specialist ca să vezi că tot mai mulţi semeni de-ai noştri trăiesc lună de lună din sume care pană mai ieri le cheltuiau la cumpărături intr-un singur sfarşit de săptămană. Iar acesta este doar inceputul. Ne aflăm in pragul unei ierni ce se anunţă foarte grea, cu subvenţii la incălzire ciuntite, cu preţuri majorate, cu salarii reduse şi cu noi disponibilizări. Mulţi bătrani, cu precădere din mediul rural, au incă vii in amintire vremurile in care indurau frigul in suman şi in opinci. Aşteptările lor s-au schimbat intre timp. E normal şi firesc ca fiecare să-şi dorească mai mult, să lupte pentru mai mult. Este anormal insă ca, după ce şi-au caştigat drepturi muncind, acestea să le fie luate. Si asta in condiţiile in care cei care nu au muncit niciodată cu adevărat, ci au făcut doar afaceri dubioase cu statul, să-şi impartă in continuare bogăţia, in timp ce restul işi impart sărăcia. Pentru mulţi politicieni, Romania este o simplă afacere. Discută despre credite, datorii, şi in ansamblu despre o situaţie falimentară. Sunt scoase de la naftalină tot felul de cifre şi se bate apa-n piuă pe seama lor. Un singur lucru nu este luat in seamă: in spatele cifrelor stau oamenii şi suferinţele lor. Stau cetăţenii acestei ţări care au contat pentru ei doar in campaniile electorale. Şi acum aleşii gestionează cifre, adesea pentru ei şi rar in folosul nostru; şi uită că i-am pus acolo să găsească soluţii pentru suflete şi pentru speranţe.