Tot mai mulţi locuitori ai ruralului, in lucia lor sărăcie incearcă să facă bani din ciuperci. Culmea, unii reuşesc chiar să treacă iarna cu aceşti bani.
„Unii consăteni de-ai noştri merg in Spania să adune căpşuni, cum s-ar spune se fac căpşunari. Noi mergem in pădure de pe la mijlocul lui mai şi pană dă ingheţul să culegem ciuperci şi ne facem ciupercari. E drept, ei caştigă mai bine, dar noi venim seara acasă, dormim pe perna noastră, nu printre străini. Cand e vremea hribelor şi ne merge… plugul, ducem şi 20 de kilograme la centrul de colectare, sau chiar mai mult şi facem un ban”, imi spune Vasile Precup, un om trecut de prima tinereţe din Preluci care a adunat din vanzarea ciupercilor in această toamnă „bani de o jumătate de „Dacie” nouă. „Dar sunt şi zile in care te-ntorci acasă cu coşul gol”.
Mulţi săteni de pe malul stang al Someşului (Cliţ, Preluci, Valea Leşului, Cormeniş, Lozna) in fiecare vară şi toamnă cutreieră pădurile, adună ciuperci care ii fac fericiţi financiar. Bărbaţii şi chiar copiii mai răsăriţi au dexteritate in meseria de ciupercar. Un culegător experimentat precum Gavrila Babei din Cormeniş poate caştiga şi două milioane de lei vechi pe zi in plin sezon. Familii intregi supravieţuiesc peste iarnă doar graţie veniturilor obţinute din culesul ciupercilor. Faptul că uneori ciupercile sunt destul de puţine nu ii sperie prea mult, pentru că preţul oferit la centrele de colectare este mai mare şi totul depinde de hărnicia şi priceperea culegătorului.
In aceste zile de sfarşit de septembrie pădurile din Goruna Mare şi pană-n Varful Leordiş sunt bătute metru cu metru de picioarele celor ce scotocesc după pălăriile negricioase şi cărnoase ale hribelor. Un culegător indarjit străbate şi 20 de kilometri intr-o zi. Se trezeşte in zori pentru a ajunge inaintea concurenţei. Augustin Pocol din Cormeniş cu cei doi fii ai săi pleacă spre hăul pădurilor cu noaptea in cap. Stau la marginea crangului pană mijesc zorii şi se pot zări ciupercile. Vinerea trecută la Centrul de colectare a ciupercilor din Surduc, kilogramul de hribe era 12 lei. Cei trei au predat in aceeaşi zi după-amiaza 18 kilograme. Regretă că nu s-au dus cu recolta la Centrul din Şimişna, unde kilogramul de ciuperci era achiziţionat cu 15 lei. Mircea Peştean, şeful Centrului din Jibou, afirmă că preţul creşte şi scade in funcţie de cantitatea de ciuperci adusă de cetăţeni. Cand recolta este mare, preţul scade, şi invers. In această toamnă preţurile au oscilat intre 10-16 lei/ kilo-gramul de hribe şi 7-10 lei la gălbiori.
Străinii au rezerve faţă de hribele noastre
Preţul obţinut la export este de două-trei ori mai mare decat cel plătit culegătorilor, in funcţie de sortiment şi calitate, recunoaşte Onuţa Mureşan şefa centrului de colectare din Surduc. Cele mai căutate pentru export sunt hribele mici, pentru care străinii sunt dispuşi să plătească şi zece euro pentru un kilogram. Numai că unii străini au rezerve faţă de ciupercile din pădurile romaneşti, pentru faptul că necunoscători au cules ciuperci otrăvitoare şi după ce s-au imbolnăvit au dat vina pe…mutaţii genetice. Ceea ce este fals, suficient insă să-i indepărteze pe străini de ciupercile noastre.

Post Views: 108