Redacția
Tot mă intreb in mintea mea, cotrobăind prin iţele atat de incalcite ale carmuitorilor noştri, că nu ştii cand spun drept sau mint, oare va fi vreodată dreptate pentru… talpa ţării? Pentru ţărani adică, a căror vină e, poate, că există. Vedeam intr-una din zile o intervenţie pe un post de televiziune a unui politician care, intrebat fiind de redactorul emisiunii ce viitor au ţăranii, cu referire la un anumit context, alesul nostru a răspuns sec: „Care ţărani, domnule? Nu mai avem ţărani. Şi ăia puţini caţi sunt vor dispărea. Lumea merge inainte, vom avea fermieri, meşteşugari, nu ţărani in viitorul apropiat”. Stupid răspuns. Aşteptam de la un om politic altă opinie referitoare la acest subiect, dar se vede treaba că el şi mulţi ca el sunt rupţi de realităţile ruralului romanesc, de viaţa grea a oamenilor satului. Nu vreau să intru in polemică cu astfel de politicieni. Grav este că dinspre structurile oficiale se aud tot mai multe voci şi se intreprind tot mai multe acţiuni care induc ideea că agricultura romanească se va metamorfoza peste noapte intr-una de tip european. Să nu uităm că europenilor le-a trebuit o jumătate de secol pentru a construi fermele agricole de azi. S-au făcut sacrificii de ordin social şi economic, pentru compensarea cărora statul a plătit sume importante. Scenariile de pană acum de reformare a agriculturii au marele defect de a fi superbe din punct de vedere teoretic, dar dezolante in practică. Tocmai pentru că nu sunt de aici din spaţiul mioritic, ci importate. Si nici bani nu sunt pentru implementarea lor. Asta este marea problemă domnilor politicieni!
