Funcţionarul roman nu a invăţat incă două noţiuni esenţiale pentru bunul mers al instituţiilor publice: pragmatism şi atitudine. Cine suferă după toate mofturile unor bugetari? Săracul contribuabil supus sindromului „Bate la altă uşă”. Pentru o simplă definitivare a unei sentinţe judecătoreşti ai de urmat un drum lung şi anevoios. Toată po-vestea incepe la arhiva judecătoriei. Ajuns acolo dai peste o doamnă, plictisită şi supărată că i s-a redus salariul, care iţi vorbeşte pe un ton atat de jos şi cu o silă de parcă l-ar avea in faţă pe Emil Boc. Corzile ei vocale nu se obosesc să-ţi spună de ce acte mai ai nevoie şi scrijeleşte pe o bucată de foaie că trebuie să cumperi un timbru judiciar. De la Judecătorie urmează un drum pană la poştă. In oficiul poştal, o blondă, mai plictisită ca şi tipa de la arhivă, stă la taclale cu prietenele ei de prin Judecătorie. Barfe bune, să tot trăieşti aşa. Cu chiu, cu vai, că se inchide arhiva la 12, obţin un timbru şi fug spre primul birou in care am inceput aventura. După ce termin de completat o foicică sunt trimis in alt birou, pentru o ştampilă. Obţin ştampila, dar sejurul incă nu s-a incheiat. „Cu sentinţa semnată mergeţi inapoi la arhivă”, spune o domniţă mult mai jovială decat primele două. Ajuns din nou la arhivă, aruncă doamna o semnă-tură şi imi spune că am terminat periplul prin Judecătorie. Aleluia! Birocraţia te stoarce de toate puterile. Dacă tot ai nevoie de un timbru şi o ştampilă, de ce nu poţi să beneficiezi de acele ser-vicii in cadrul unui singur birou? Iară doamnele supărate să ştie că nu simpli cetăţeni sunt de vină că s-au redus salariile. Chiar trebuie să suferim toţi pentru mofturile unora?

Post Views: 64