Tratamentul deloc de invidiat pe care il oferă Uniunea Europeană agricultorilor romani, suprapus cu lipsa
de interes din partea autorităţilor autohtone, fac ca agricultura noastră să meargă pe drumul pierzaniei.

Agricultura sălăjeană in cifre
In anul 1990, la nivelul judeţului Sălaj era cultivată cu grau suprafaţa de 36.500 de hectare, iar cu porumb suprafaţa de 42.000 de hectare. In anul 2010 s-a recoltat graul de pe o suprafaţă de 6.382 de hectare, iar porumbul a fost insămanţat pe 15.128 de hectare.In aceeaşi situaţie se află şi culturile de ovăz, floarea soarelui, furaje. Producţia medie obţinută la grau in această vară este de 2300 de kilograme la hectar. Tot in anul 1990 numărul de bovine existente in Sălaj era 71.000 de capete. In aprilie 2010 numărul de bovine din gospodăriile populaţiei a fost de 31.958 de capete.

In agricultură mocneşte revolta. Liderii fermierilor afirmă că această toamnă va fi una a protestelor. Dacă pană acum agricultorii au avut treabă să adune de pe camp recolta, cand vor termina vor ieşi cu siguranţă in stradă pentru a-şi manifesta nemulţumirile care s-au strans in ultima vreme. “Nu ieşim in stradă pentru a cerşi, a precizat preşedintele sindicatului “Agrostar”, ci pentru a ne cere drepturile. Dacă revendicările noastre nu vor fi soluţionate, pe 9 septembrie vom organiza un marş in capitală la care şi-au anunţat participarea peste 15.000 de fermieri. Agricultorii solicită elaborarea legislaţiei şi obţinerea acordului de la Comisia Europeană pentru acordarea ajutoarelor de stat in sectoarele agricol şi forestier, soluţii pentru plata ajutoarelor pe cap de animal şi pentru plata pe suprafaţă, sprijinirea sectoarelor legume-fructe, pisciol, apicol, bio şi de creştere a păsărilor.

Cel mai prost finanţată agricultură
Nemulţumiţi de starea in care autorităţile au adus agricultura devenită ultima preocupare a statului roman, fermierii au cerut demiterea ministrului agriculturii Mihail Dumitru, lucru ce s-a şi intamplat. Locul său a fost luat de Valeriu Tabără, care, de altfel, a mai ocupat cel mai inalt fotoliu al ministerului de resort, dar mare lucru nu s-a cunoscut in urma lui. Chiar şi Dacian Cioloş, actualul comisar european al agriculturii nu a putut drege cat de cat acest sector al economiei din lipsă de fonduri. De pildă, pentru anul in curs, agriculturii i-a fost alocată din bugetul naţional suma de 9,2 miliarde lei, cel mai sărac buget din toate ţările comunitare. Dar şi din această sumă, la rectificare au fost luate 142 de milioane de lei. Nu văd ce mare scofală ar putea face Tabără cu un asemenea buget. Şi apoi, să nu uităm că Valeriu Tabără este vehement contestat de societatea civilă datorită legăturilor sale contractuale cu Monsanto, cel mai mare producător de organisme modificate genetic din lume. Dea Domnul să fie bine, dar fără bani nici ursul nu joacă.

Ultimii in Europa ca productivitate

Chiar dacă Romania s-a situat anul acesta pe locul trei intre ţările comunitare privind suprafaţa cultivată cu cereale, ea (şi Bulgaria) se situează pe ultimul loc in privinţa productivităţii la hectar. La grau, de pildă, Franţa a obţinut 7500 de kilograme la hectar, iar noi 2300 de kilograme la hectar. Această diferenţă nu se datorează calităţii solurilor, ci tehnologiei şi subvenţiilor. Sistemul nostru de irigaţii este la pămant. Tehnologia in proporţie de 70 la sută este invechită. Subvenţiile pe suprafaţă sunt de 3-4 ori mai mici ca in alte state europene. Dacă fermierii francezi şi germani primesc 450 de euro sprijin pe hectar, la noi subvenţia este de 161 de euro pe hectar. Se preconizează ca in 2016 şi fermierii romani să primească in jur de 400 de euro pe hectar, numai că atunci sprijinul pentru nemţi şi francezi va fi de 8-900 de euro la hectar. Si atunci cum să avem şanse egale in competiţia economică cu confraţii noştri comunitari? Dacă mai luăm in seamă şi faptul că la negocierile de aderare ni s-a impus să lăsăm necultivată o suprafaţă de 3 milioane de hectare de teren arabil, ne putem da seama cat de nedreaptă este impărţirea dreptăţii pe piaţa agricolă comunitară.

UE ne-a tras ţeapă

Romania este un vagon care s-a legat la garnitura de tren a Uniunii Europene intr-un moment nepotrivit. Agricultorii romani sunt conştienţi că au ajuns prea tarziu in această comunitate şi se zbat să nu accepte condiţia de outsideri cand este vorba de impărţirea binefacerilor pe care le oferă apartenenţa la cea mai puternică putere agricolă a lumii. Ei sunt de asemenea conştienţi că au fost amăgiţi cu prosperitatea comunitară. La cei trei ani şi jumătate de la aderare au acceptat plata graduală a subvenţiilor pe suprafaţă, s-au supus regulilor de siguranţă alimentară, cu riscul de a suporta concurenţa neloială a companiilor care au sufocat piaţa romanească cu produse comunitare autorizate, au scos din cultură plante modificate genetic ce ne ofereau oportunităţi de export enorme. Intr-un cuvant au răspuns in poziţia de drepţi ori de cate ori li se cerea să abandoneze unele tehnologii şi produse neconforme.

Sprijin pentru sărăcie
In timp ce Uniunea Europeană acordă sume fabuloase pentru marile companii agricole din ţările dezvoltate, in Romania se acordă fonduri nerambursabile pentru sprijinirea agriculturii de subzistenţă (vezi măsurile 141, 112) Nu care cumva producătorul roman să iasă pe piaţa internaţională şi să le strice planurile decidenţilor de la Bruxelles. Doar aşa se explică faptul că peste 70 la sută din produsele alimentare pe care le consumăm provin din import. In ceea ce priveşte stabilirea dimensiunii economice a fermei (UDE), tot Comisia Europeană a decis ca unui hectar de porumb sau de grau să i se acorde 0,28 UDE, iar unui hectar de plante ornamentale 64,337 UDE. Mai marii UE ştiu că plantele ornamentale nu se pot manca şi nu sunt de primă necesitate. Cultivă tu, fermierule roman, flori şi lasă-ne pe noi să manuim păpica Europei, işi zic cei de la Bruxelles.

Embargoul transgenetic
ne-a adus la sapă de lemn
Uniunea Europeană duce o politică duplicitară privitoare la organismele modificate genetic. Importă cantităţi substanţiale de plante modificate genetic, dar interzice agricultorilor din unele ţări membre să le producă folosind aceeaşi tehnologie. Rezultatele acestei politici se văd in scumpirea vieţii şi in dificultăţile crizei economice. Romania a fost una dintre recunoscutele cultivatoare de plante modificate genetic, in special soia şi porumb. De pildă, la un spor de numai o tonă la hectar, obiinută uşor in condiţiile cultivării porumbului modificat genetic, agricultorii ar fi obţinut un venit suplimentar de 425 de milioane de dolari. Dacă mai adăugăm şi economiile la cheltuielile cu pesticidele, calculul bate undeva spre un miliard de dolari. Altfel spus, cat o rată a imprumutului FMI. Asta ca să nu luăm in calcul şi interdicţiile la export pentru produsele animaliere.

Zootehnia fără subvenţii
Aşa cum aminteam, Comisia Europeană ne-a pus interdicţie de a exporta produse animaliere, invocand tot felul de motive de sănătate a animalelor. Asta-i obligă pe producătorii romani să vandă numai in ţară la preţul ce li se impune, iar pe procesatori să păstreze opţiunea importului, pentru că in alte ţări zootehnia este subvenţionată.

Post Views: 61