Atitudinea unor primari ridică semne de intrebare. Sunt primarii care, voit sau din inconştienţă, după doar catăva vreme de la inscăunarea pe primul fotoliu din primării uită că de fapt au ajuns acolo prin votul cetăţenilor, că au fost aleşi de către aceştia pentru a le rezolva problemele, pentru a se ocupa de gospodărirea localităţilor din raza de administraţie a primăriei respective şi pentru a se zbate să sporească zestrea edilitară a satului ori a oraşului pe care il păstoresc. Din păcate există primari care confundă funcţia de prim – edili cu cea de şefi peste comunitatea care i-a ales ca să-i reprezinte şi să le slujească interesele, punand pe primul plan rezolvarea propriilor probleme, ale rudelor ori… prietenilor. Ba mai sunt şi din aceia care işi ghidează modul de gandire şi acţiune după formula “nu mă doare, nu mă leg”, neimplicandu-se, cu bună ştiinţă, nici in problemele cu care se confruntă comunitatea şi nici in acţiunile de identificare a unor resurse locale şi de valorificare a acestora in folosul obştei. Cine suferă? Cetăţenii, adică tocmai cei care care i-au dat votul şi şi-au pus speranţele in el. De bună seamă, vinovaţi pentru stările anormale ce se intalnesc in multe localităţi sunt şi consilierii locali, şi aceştia numărandu-se printre aleşii cetăţenilor. Odată ce s-au văzut cu sacii in căruţă, adică cu mandatul validat, mulţi dintre ei se complac intr-o atitudine de indiferenţă crasă faţă de ceea ce ar trebui să se facă şi nu s-a făcut, mulţumindu-se să ridice mana in semn de aprobare la orice propunere a primarului, iar gandul le este doar la indemnizaţia pe care lunar o bagă in buzunar. Şi nici primarul, nici vicele şi nici domnii consilieri nu au pic de mustrare de conştiinţă cand işi iau lefurile. Chiar dacă cu toţii ştiu că acestea provin din banii cetăţenilor şi chiar dacă… bilanţul activităţii lor pentru comunitate şi pentru cei ce i-au votat este unul care nu le face cinste. De, la aşa vremuri, aşa primari!