Casele pentru specialişti – un bluf fără margini şi fără termen

Sălajul nu reuşeşte să atragă specialişti in mediul rural. Guvernanţii işi trec in palmares incă un eşec pentru că nu ţin cont de realităţi.

La ora actuală dacă un tanăr specialist ar vrea să se instaleze intr-un centru de comună, cu greu şi-ar găsi un spaţiu pentru locuit. De fapt tinerii nici nu prea ravnesc la mediul rural datorită sărăciei şi salariilor de mizerie din structurile bugetare. Totuşi Guvernul Romaniei a lansat la inceputul acestui an un program “Renaşterea satului roma-nesc. 10 case pentru specia-lişti”, program care se derulează prin Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului. Programul prevede construirea a 25.000 de case pentru specialiştii din mediul rural. Programul se adre-sează profesorilor, medicilor, poliţiştilor, in scopul stabilirii acestora in mediul rural. Funcţionarii din administraţia publică locală sunt excluşi. Un secretar de primărie cu studii superioare, de pildă, nu se incadrează in categoria celor ce pot beneficia de casă. S-a mai pus şi problema specialiştilor sub 35 de ani, dar mai apoi s-a renunţat pentru că prea puţini tineri de aceasă varstă doresc să se stabilească la sat.

FĂRĂ PERSPECTIVE
Primăria are obligaţia de a pune la dispoziţie terenurile necesare pentru construirea caselor, pe cat posibil loturi in acelaşi loc şi in centrul comunei. Casele vor avea două şi trei camere şi vor fi date cu chirie specialiştilor din comună. Chiria percepută de primărie nu trebuie să depăşească suma necesară pentru cheltuielile de intreţinere. Casele nu se pot cumpăra. Cand spe-cialistul va ieşi la pensie va trebui să inceapă o nouă… viaţă sau să ia drumul azilului.
Acolo unde este cazul, la cererea primăriilor se pot construi pană la 15 case. In Sălaj nu a fost nici o solici-tare de acest gen.
34 de primării din cele 57 ale judeţului au depus documentaţia şi oferta de teren pentru programul “Renaşterea satului romanesc”, dintre care douăsprezece au solicitat construirea a 10 case (ba la Nuşfalău, chiar 12) in rest cate cinci, şase, şapte, ori… două case. 23 de primării nu s-au arătat dispuse să pună la bătaie terenuri pentru viitoarele locuinţe. Primarii nu vor să se inscrie in program, fie că au deja asemenea locuinţe construite pe vremea comunismului, fie nu au terenuri libere, fie specialiştii care lucrează in comuna lor refuză să se mute definitiv la ţară. Există şi temerea că in curand unele comune nu vor mai avea nevoie de profesori, intrucat şcolile se află la un pas de desfiinţare. Cum la nivel de ţară nu prea mulţi primari s-au inghesuit să pună teren la dispoziţie pentru 10 case, termenul limită de solicitare de 15 aprilie a devenit “fără termen”. Caţi specialişti vor fi ademeniţi să ia mediul rural romanesc in braţe, ori caţi vor prefera să devină căpşunari in Peninsula Iberică vom vedea.
A mai fost şi altădată, tot in bătaie de joc.
Fie că erau doctori, ingineri, profesori, poliţişti, aceşti oameni, in mediul rural intrau sub cupola termenului de specialist şi li se creau unele facilităţi. Ce facilitate mai mare ai dori decat să ţi se construiască un adăpost, un loc sub soare unde să pui capul pe o pernă şi să nu te plouă. Inainte de `89 specialiştii satelor erau ţinuţi in comunitate mai cu binişorul, mai cu de-a sila. Una dinte măsurile mai marilor zilei de atunci a fost şi aceea de a construi blocuri de locuinţe pentru specialiştii din comună. De regulă se construiau blocuri in stilul cutiilor sovietice – chiar dacă spaţiu era destul – cu două pană la patru etaje, cu cămăruţe mici şi grupul sanitar in curte. In cele mai multe cazuri şi apa era adusă pană la etajul patru cu găleata, incălzirea se făcea in sobe cu lemne şi cărbuni. După 1989 printr-un ordin al lui Petre Roman, apartamentele din blocurile specialiştilor au fost puse in vanzare. La Poiana Blenchii s-a vandut totul in neştire, primăria abia putand achiziţiona un apartament pentru medicul din comună. La “piloşi” s-au vandut. In Someş Odorhei apartamentele au fost vandute inainte de finisarea construcţiei. Le-au cumpărat şmecherii cu bani care mai apoi le-au dat tot felul de utilizări, numai de locuinţe nu. La Creaca, fiind condiţii improprii pentru un trai civilizat, nici un specialist nu şi-a dorit să habiteze in blocul din centrul comunei. Cu timpul apartamentele s-au deteriorat, plouă inăuntru, tencuiala e căzută pe alocuri. Aici locuiesc la ora actuală doar caţiva cetăţeni second-hand din comună, care nu aveau un adăpost şi de care primăria şi-a făcut milă. La Letca, cele patru apartamente fiind cat de cat mai confortabile au fost cumpărate de specialiştii care locuiau in ele acum 20 de ani. In centrul comunei Varşolţ există două blocuri pentru specialişti, dar nici unul nu-i patronat de primărie. In mare, cam asta-i situaţia apartamentelor din blocurile construite pentru specialiştii din mediul rural al Sălajului.