In pilda „Lucratorilor viei”, avem un tablou luat din viata obisnuita. Cultivarea vitei de vie era o ocupatie straveche in pamantul Canaanului. Stapanul viei din parabola evanghelica de la Matei 21, 33-44, este ca si cel din cartea proorocului Isaia (cap 5), nu numai bun gospodar. El isi iubeste via, si tot ce face pentru ea, face din dragoste. Plecand departe, el a incredintat via unor lucratori, care trebuiau sa ingrijeasca via si sa trimita stapanului „la timpul lor”, cf. Matei 21,41 roadele viei. Via a fost buna, dar lucratorii rai si vicleni nu au mai trimis roadele, dovedindu-se necredinciosi legamantului facut. Mai mult, slujitorii mandatati de stapan sa preia roadele, trimisi in mai multe randuri sunt batuti, omorati, ucisi cu pietre (Matei 21,36), iar la urma, pe fiul stapanului, in care ei vad pe mostenitorul, il ucid afara din vie. Evanghelia despre lucratorii cei rai ai viei este ceea ce se numeste o parabola despre „istoria mantuirii”. Ea arata ce a facut Dumnezeu pentru mantuirea omului si cat de vinovati sunt cei care nu raspund pe masura harului lui Dumnezeu. Stapanul viei este Dumnezeu, iar via este poporul ales. Lucratorii incredintati de Dumnezeu cu ingrijirea viei sunt pastorii lui Israel, sefii spirituali ai iudaismului, mai-marii preotilor, precum si carturarii si fariseii. Parabola este un raspuns dat „arhiereilor si batranilor poporului” (Matei 21, 23) si evanghelistul precizeaza ca ascultand pilda, „arhiereii si fariseii… au inteles ca despre ei vorbeste” (Matei 21,45). Slujile trimise rand pe rand de stapanul viei, sunt proorocii pe care lucratorii rai, in loc sa-i asculte, i-au prigonit si omorat. Parabola nu se opreste aici. Daca cele spuse despre primirea slugilor tin de istorie, ceea ce urmeaza este o profetie. Dupa slugi este trimis fiul-mostenitorul, iar asta inseamna ca Dumnezeu Il trimite la poporul Sau pe Insusi Fiul Sau Cel prea iubit, dar si pe el, lucratorii cei rai Il omoara, afara din vie. Hristos este „piatra cea din capul unghiului-neluata in seama de ziditori”. Pentru purtarea rea a lucratorilor „se va lua de la ei via pe care o va da altor lucratori” (Matei 21,41) si „Imparatia lui Dumnezeu se va da neamului care va face roadele ei” (Matei 21, 43). Lectia parabolei ii vizeaza insa si pe lucratorii cei noi ai Domnului, adica pe pastorii Bisericii Crestine. Daca a fost infricosatoare slujirea pastorilor lui Israel, adica slujirea Legii celei vechi ce era doar „umbra bunatatilor viitoare” (Evrei 10,1) si daca a fost cumplita pedeapsa lucratorilor necredinciosi ai lui Israel, „ganditi-va cu cat mai aspra fi-va pedeapsa celui ce a calcat in picioare pe Fiul lui Dumnezeu si sangele Testamentului cu care s-a sfintit l-a necinstit, si duhul harului l-a facut de ocara” (Evrei 10,29). Cuvintele din aceasta parabola cuprind un grav avertisment. Se manie stapanul pe via neroditoare (Isaia 5, 5-6), dar si mai mare este mania Sa impotriva lucratorilor rai ai viei, impotriva tuturor celor vinovati de nerodirea ei.