Folosirea rationala a pasunilor presupune executarea unor lucrari de ingrijire, atat inaintea inceperii pasunatului, cat si in timpul acestuia, astfel incat animalelor sa li se asigure cantitati suficiente de iarba verde.
Dupa consumarea masei verzi, fiecarei parcele trebuie sa i se lase o perioada de refacere a vegetatiei, durata ce difera in functie de zona si ciclu de pasunat. Daca in zona colinara pentru refacerea plantelor, dupa ciclul I si II sunt necesare numai 24-25 de zile, pentru ultimul ciclu sunt necesare 35 de zile. In practica se considera ca durata necesara refacerii covorului ierbos este de 30 de zile. Respectarea perioadei de refacere a covorului vegetal este mai importanta in zonele cu mai putine precipitatii decat in cele cu prcipitatii abundente.
Dupa ce animalele au parasit o tarla, cosirea este masura prin care se previne inmultirea plantelor neconsumate prin seminte si inierbarea pasunii. Asta si pentru ca fructele si semintele unor buruieni sunt toxice pentru animale, iar consumul lor depreciaza calitatea produc-tiei obtinute. Imprastierea dejectiilor solide lasate de animale pe pasune reprezinta lucrarea prin care se foloseste efectul benefic al acestor ingrasaminte naturale, cu un continut puternic in substante fertilizante. Neaplicarea acestei masuri provoaca inrautatirea compozitiei floristice, paralel cu scaderea gradului de consumare a ierburilor. Acest lucru se explica prin faptul ca in jurul dejectiilor solide cresc plante precum urzica, spanacul salbatic, papadia care nu sunt consumate de catre animale. Dar este posibil ca si specii valoroase de plante sa ramana neconsumate din cauza mirosului specific de balegar. Ajunse la maturitate, plantele nitrofile produc seminte si devin focare de raspandire a buruienilor care se inmultesc foarte mult si iau locul gramineelor si leguminoaselor.