Era prin vara anului1986 si ma aflam in Ungaria la niste prieteni, in vizita. El, profesor de sport, iar doamna, functionara la o institutie din oraselul in care locuiau. Nu este cred lipsit de importanta sa mentionez faptul ca, prin aportul si al altor prieteni din Zalau, domnul profesor a ajuns sa stabileasca niste relatii de colaborare cu catedra de sport a actualului Colegiu „Silvania”, iar schimburile de experienta perfectate si vizitele reciproce ale dascalilor si sportivilor de la unitatile de invatamant din Zalau si orasul prietenului meu, s-au dovedit a fi benefice si deosebit de placute.
Va veti intreba, probabil, ce legatura exista intre acestea si profilul prezentului supliment pentru sate? Ei bine, exista una, cu o semnificatie aparte. Pe timpul gazduirii familiei mele, prietenul meu, care avea o casa nu numai mare, ci si deosebit de frumoasa, mi-a aratat si o crescatorie de iepuri de casa pe care o avea in curte, cu un efectiv de urecheati, deloc de neglijat. „Cine se ocupa de cresterea lor, ca nu-s putini?, l-am intrebat. Si de unde le asiguri hrana, cat pamant cultivi?”. „Eu singur am grija de ei, iar de furajare nu-mi fac probleme pentru ca am un contract cu o intreprindere de stat care-mi aduce, periodic, furajul acasa. Eu il administrez, doar, iar cand a sosit timpul de livrare vin cei de la intreprindere, ii cantaresc, imi platesc munca depusa si imi aduc urmatoarea tura de pui. Tot pe banii statului, ca si furajul. Fac treaba asta de ani buni si nu numai ca-mi place, dar, sincer sa fiu, imi… completeaza mai mult decat s-ar crede bugetul. Cat despre modul in care ma impart intre catedra si iepuri, nici o problema. Acestia nu-mi afecteaza deloc timpul necesar pentru scoala.”
Amintindu-mi de povestea prietenului meu din Ungaria si gandindu-ma la cati someri are azi Romania, m-am intrebat: pe cand, oare, si la noi astfel de initiative, care ar fi si in ajutorul celor ramasi fara slujbe si in beneficiul statului?

Post Views: 58