Premierul Boc a instiintat Senatul ca va da o Ordonanta de Urgenta ca sa promulge noua lege a invatamantului inainte de inceperea noului an scolar. Faptul ca pana in prezent nu exista o lege a educatiei coerenta si aplicabila spune totul. Timp de douazeci de ani, legea s-a plimbat dintr-o curte de ministru intr-alta. In fiecare mandat de ministru s-a propus, s-a dezbatut si, pana la urma, nu s-a realizat nimic. Nici faptul ca ministrii educatiei erau schimbati pe banda rulanta nu ne-a ajutat prea mult. Criteriul politic a primat si in Educatie si nu interesul elevului, pe care toti se grabeau sa-l trambiteze. Amanarea promulgarii legii se repeta dupa un scenariu binecunoscut. Ministrul Adomnitei a fost pionierul, el a propus primele modificari ale legii educatiei. Dupa el a venit alt ministru doritor de bine, Mircea Miclea, care in doi ani n-a reusit nimic. A pus, totusi, bazele teoretice pentru schimbarea invatamantului romanesc. In mandatul ministrului Andronescu s-a intamplat chiar mai mult, pe hartie, ca in realitate nu s-a realizat nimic. Legea educatiei s-a dezbatut s-a discutat in nenumarate randuri la televizor si-n presa. S-a asumat chiar raspunderea. Pe cand credeam ca vom avea ceva, legea s-a oprit la Curtea Constitutionala. A venit randul lui Funeriu. Acesta a plusat. S-a ambitionat sa treaca prin Parlament o forma imbunatatita a Legii care „sa-i ajute pe elevi”. A trecut rapid de Camera Deputatilor, dar s-a impotmolit la Senat. Timp de douazeci de ani , aceasta lege a trecut prin mai multe maini fara ca cineva sa schimbe ceva. Copiii invata dupa aceleasi manuale proaste, dupa aceeasi programa incarcata si cu aceeasi profesori. „Alinierea”, incercata de fiecare ministru in parte nu s-a concretizat. Pentru ca fiecare propunere a ramas in stadiul de proiect. Legea a ramas asa cum era acum 20 de ani… cu mai multe moase, si-atat.

Post Views: 74