Citesc unele comentarii de la articolele publicate pe site-ul ziarului nostru si al altor ziare. Sunt uimit de faptul ca tot mai multi oameni (romani) aleg sa injure fara sa schiteze macar un argument logic al parerii lor. Ne injuram de mii de ani, nu e nici o noutate acest fapt. Si totusi, in ultimii ani, romanii parca pun mai mult suflet in trivialitatile pe care le arunca in spatiul public. N-as vrea sa generalizez, dar nici sa neg faptul ca societatea noastra, in ansamblul ei, e dominata de acest val de triavialitati, pe care le simtim mai in toate locurile pe unde mergem. Chiar daca pare un cliseu, cliseul acesta e adevarat. Suntem intr-o farsa mai mult decat sinistra, in care cineva ne conduce instinctual printr-o tehnica proasta, dar eficace: tehnica „so’ pe ei”. In trecut au fost „solutiile imorale”, „322-ii”, „mogulii”, „tonomatii”, „voiculestii”, „vantii”, „grasii care stau in spinarea celor slabi” etc. Astazi dusman este „moldoveanul care cere ajutorul statului pentru reconstruirea caselor” sau „ala care si-a pus casa in albia raului” si, mai nou, „functio-narimea”. Maine e foarte posibil ca dusmanul sa fii tu. „Tu”, nume generic pentru fiecare dintre noi, cei care incercam sa comunicam, poti fiidentificat ca veriga tampita a unui sistem perfect. „Din cauza ta nu merg lucrurile bine, tu esti baza rautatilor din sistem.” Si esti injurat de mama, de tata, de sfinti si dumnezei, de toate organele existente si inexistente. In toata ameteala asta, noi facem ce fac si liderii nostrii. Adica injuram. Pentru ca autoritatile nu ne indeamna, din pacate, sa facem si altceva. Nu-i institutional si nici prin exemplul personal. In schimb, prefera sa-si rezolve crizele perso-nale asmutandu-ne pe noi, oamenii de rand, unii impotriva celorlalti, pentru ca prinsi in scandalul asta sa ne ametim atat de tare incat sa uitam de subzistenta prin care ne taram. Ba chiar sa uitam de ce ne injuram de fapt.

Post Views: 67